...

Vino, bade, să te întâlnesc

Vino, vino, n-aștepta să te doresc

Io mi-s fată tinărea,

Dorul tău nu-l pot purta.

pic

Am tot căutat un cântec care să mă liniștească zilele acestea și nu m-am mulțumit cu nimic până când mi-am dat seama că nu caut unde trebuie, liniștea...

În toată agitația din jurul meu am încercat să stau mai mult singură, eu cu mine; mi-am pus atunci câștile în urechi și am găsit-o, liniștea. Dar eu nu eram acolo...

Apoi, în liniște și cu dor... mi-am adus aminte de tine. Ți-am scris atunci cu lacrimi sincere de copil că „te iubesc!”. Și ghici? Acolo eram și eu!


 P.S.: poți a-mi da un pic din dragostea pe care ai pus-o bine, acolo, de-o parte, pentru revedere?

”Deschide-ți, suflete, fereastra larg

Și lasă soarele să te pătrundă

E primăvară, mugurii se sparg

Și-n ramuri ciunge, verdele inundă.”
(Demostene Andronescu - Pia)

gând curat

Ochii-s doi și-s triști...

D-apoi inima, singură?

(Grigore Vieru)

dragă amintire

Ceea ce știu cel mai bine este că Oscar și a lui Tanti Roz mi-au înfrumusețat și mi-au curățit sufletul și mintea încă de la prima ”întâlnire”. Cu multe ocazii îmi aduc aminte ei și mă întăresc prin vorbele simple și pline de adevăr, mai ales în acele momente când mă împiedic și, ca un om mare care nu știe să cadă, mă rănesc degeaba.
De când surioara mea mai mare m-a luat de mână să mă ducă la teatru, m-am îndrăgostit și mai mult de această poveste și, ca un cadou cu *, am început să o îndrăgesc pe Oana Pellea. :)
Îmi aduc aminte de acele zile de parcă au fost ieri... Ea a primit o recomandare de a merge la această piesă, dar nu a vrut să meargă de una singură. Nu știu de ce m-a invitat tocmai pe mine... dintre toți cei dragi ai ei. Cert este că m-am dus, m-am luat și m-am dus până în „minunata Junglă” așa, pur și simplu. Nu știam câtă dragoste și bucurie voi primi... le-am simțit din belșug, mai apoi! Restul este în suflet...

Dar de ce mi-am adus aminte de Oscar tocmai azi? Pentru că primit-am un e-mail cum că se joacă din nou această piesă. Când? Poți să ghicești? Păi tocmai când mă întorc Acasă. Ce coincidență, nu?
Când am văzut data și mă gândeam că voi fi chiar în acel oraș atunci parcă o început să mă ia un tremurici (de Prichindel, cum spun unii) șiii pot spune că m-am emoționat un pic? Numai Doamne Doamne știe cum va mai fi atunci, probabil nu voi putea merge, dar pur și simplu această amintire m-a încărcat de bucurie și dor...

Cât de mult suflet și bucurie și dragoste o fi fost jertfit ca să treacă și să dăinuie peste tot acest timp? Cred că nu este vorba de cât, ci de faptul că a fost! Am fost împreună într-o lucrare a bucuriei! Atât de puțin și totuși atât de mult. Să mai tot fim împreună ca să dăinuim!

Mulțumesc, din suflet!

P.S.: pentru tine, Oscar :)

Atâtea are Dumnezeu pe cap,

Că bietul Sfânt abia se mai descurcă

Și-ar fi nedrept să-I pun și eu în cârcă

Durerile de care-aș vrea să scap!

Ar fi nedrept de-aș îndrăzni să-I cer

Să care-n sus, spre pisc, și crucea mea, 

Când El Și-o duce pe a Lui de-abia, 

Încovoiat între pământ și cer.

Ba, s-ar cădea, după porunci creștine,

Să-I dau eu Lui o mână de-ajutor;

Ar răsufla Moșneagul mai usor

Și-ar merge treaba pe pământ mai bine.

Dar prea-s neputincios și prea e greu

Acest morman de lut în care zac!

Mi-e milă, L-înțeleg, dar ce să-I fac?

Prea-n multe s-a băgat și Dumnezeu!

De s-ar fi mulțumit mai cu puține, 

N-ar mai trudi acum ca o furnică

Și lumea asta, de-o făcea mai mică,

Ar fi gospodărit-o mai cu bine.

Pe când așa, cu-atâtea griji pe cap,

Sărmanul Sfânt de-abia se mai descurcă

Și-aș fi neom să-i pun și eu în cârcă 

Durerile de care-aș vrea să scap.

prea

Ş-am ajuns din nou aici... aici unde-i prea mult suflet "despre" și prea puțin "întru"...

când îi aud pe cei de acasă simt cum mi-i se încălzește sufletul și-apoi se preface într-un Dor...

"Așa îmi vine câteodată, Doamne,

Să-mi dau în suflet una cu piciorul,

Prin mărăcini să-l dau de-a rostogolul, 

Să-l trag de chică și să-l iau la palme!"

~ Demostene Andronescu - Vrăşmăşie ~ 

P.S.: "Sunt cimitir de doruri ne-mplinite". 

Bunicu Teofil Arhimandritul

Astăzi se împlinesc 9 ani de la trecerea la cele veșnice a Părintelui Teofil...

Îmi amintesc de Părintele încă de când eram mică. Timp de cel puțin 4 ani am participat împreună cu consăteni de-ai mei la concursul de bătut toaca din Orașul Victoria, județul Făgăraș. Părintele venea aproape în fiecare an și ne ținea un cuvânt. Pot să îl văd foarte clar, stând în fața Iconostasului și povestindu-ne despre ce semnifică bătutul tocii în Biserica Ortodoxă și multe alte cuvinte ziditoare de suflet. Îmi mai aduc aminte cum mă așezam lângă alți participanți și începeam să povestim câte altele în timp ce Părintele ne vorbea; în fiecare an făceam aproape la fel, dar la un moment dat ceva s-a întâmplat. După ultimele cuvinte pe care le-am ascultat din gura Părintelui mi-am spus cu părere de rău: „cred că Părintele ăsta îi un om mare și o să îmi pară rău că nu l-am ascultat acum...”.

Iată-mă acum, au trecut poate mai bine de 10 ani de atunci și... îmi pare rău.

Nu știu cum lucrează Părintele de Acolo de Sus, dar văd că pe fiecare dintre noi ne adună, ne unește și ne ține în jurul lui, după putiințe și neputiințe. Anul ăsta, poate pentru că sunt pic mai departe, Părintele m-a cercetat îndelung :) I-am răspuns și eu făcând pași mici mai aproape.

Restul este despre durere, dor și mulțumire...

osândă

Întinde-mi te rog mâinile și ajută-mă... să mă ridic!

demult

Foaie verde, foi de scai,

Inimă de putregai...

N-am cuțât ca să te tai... să văd ce durere ai...

" sunt om.
și-atunci când mă lovești mă doare. 
ai milă...
îmi plânge inima,
dar să îți spun
adeseori nu mă mai simt în stare...

atunci când taci,
pe tine oare nu te doare? "

(Simțământ - Georgi A.)

Citatul zilei de azi:

"Iubirea adevărată afirmă libertatea celuilalt. Când iubești, trebuie să ieși din tine în sensul de a încerca să-l trăiești pe celălalt, să-l înțelegi pe celălalt, să vezi lumea prin ochii lui."

~ Pr. Pantelimon Șușnea ~

Și dacă îmi dai voie să-ți dau un sfat- iată-l: iubește! Din suflet, pentru suflet...

make your life spectacular

... "I don't have very much time these days so I'll make it quick. Like my life. You know, as we come to the end of this phase of our life, we find ourselves trying to remember the good times and trying to forget the bad times, and we find ourselves thinking about the future. We start to worry , thinking, "What am I gonna do? Where am I gonna be in ten years?" But I say to you, "Hey, look at me!" Please, don't worry so much. Because in the end, none of us have very long on this Earth. Life is fleeting. And if you're ever distressed, cast your eyes to the summer sky when the stars are strung across the velvety night. And when a shooting star streaks through the blackness, turning night into day... make a wish and think of me. Make your life spectacular. I know I did. I made it, Mom. I'm a grown up."

Hai, priveşte-mă în ochi şi nu spune nimic... Trăieşti?

The Rose

...

" I say love it is a flower

and you it's only seed "

P.S.: tu, vioaro, până în suflet mi-ai ajuns, iar...  "din suflet, pentru suflet"

închide ochii...

închide ochii. apoi deschide-i iar

şi iar şi iar şi bucură-te pur şi simplu, fără de habar

închide ochii şi priveşte

îl vezi? el e copilul care-n tine creşte

...

"Zâmbeşte... hai, până la urechi, aşa... ştiu că poţi! hai, nu mă uit la tine..." 

...

" Fă-te, suflete, copil

Şi strecoară-te tiptil

Prin porumb cu moţ şi ciucuri

Ca să poţi să te mai bucuri. "

scriSoare

" În ciuda vremii urăte am avut o ziulică bucuroasă azi. Mă laşi să-ţi spun de ce? Din lucruri simple, normal, simple şi aproape banale (ca mine). Atunci când mă gândesc la ele mi-e şi teamă să nu te plictisească. Oamenii m-au bucurat, prietenii, sufletele acelea blajine, ori uneori curioase care nu vor să ne uite, să ne lase << tâmpiţi în mijlocul drumului >> (cum zicea Cuza), ci ne caută, ne trimit mesaje, ne răspund la apeluri, ne poartă neîncetat în gând, se roagă pentru noi - ne iubesc. 

M-am bucurat enorm să aud un glăscior pe care nu l-am mai auzit de câteva luni. Eu m-am bucurat azi... tu, ce ai făcut? "

plicurile vesele din Neamţ am început să le primesc de câteva luni, dar sunt cele mai înflorate, colorate, zâmbăreţe, cele mai vii plicuri pe care le-am putut primi vreodată... 

mă topesc după felul ăsta al ei de a povesti. iar acum, aceste cuvinte nu am rezistat să le mai ţin doar pentru mine. bucură-te!

am să îţi spun mai multe despre ea, când voi mai simţi ...

P.S.; Suflete blajine, vă mulţumesc, de chiar-chiar!

ţi-e Dor de Cer?

la Oaşa de Florii

" ... Regina! "

trupa de copii :)

l

* Libertatea sufletului curat * 

" Nebun, da, sunt nebun! "
...

de trei ani vin la Oaşa de Florii şi de fiecare dată e diferit... de data aceasta am fost mai puţini, ne-am cunoscut mai mult, am mâncat împreună şi la dus şi la întors, (am învăţat să mănânc portocalele: de la coajă până, la miez ) am povestit şi am tăcut mai mult, am ascultat, am privit, ne-am bucurat unii de alţii, am râs,am zâmbit, am cântat

eu am purtat în mine atâtea dragi sentimente... cu toată inima, cu totu' !

apoi am stat " De vorbă cu sufletul meu "... pentru că Roberta a trebuit să ne recite la întoarcere câteva poezii, poezii cu vocea aceea...

" Hai, şterge-ţi ochi-albaştrii şi povaţa

Ca pe un psalm ascultă-mi-o. M-auzi? "

Eu mă bucur că am fost împreună! Ştiu că şi tu. Mulţumesc pentru tot!

P.S.: Dor = Zbor ...

Mângâiere

de la Maternitatea Spitalului Judeţean până la Cardiologie (şi chiar mai departe) noi am împărţit rugăciunea, zâmbetele, îmbrăţişările şi ... lacrimile cu cei care aveau adevărată nevoie!

am văzut lacrimi de pocăinţă ... din suflete căzute sub cruce ("fiţi tari, fiţi puternici!") ... lacrimi pe care nu am să le uit!

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi!

...

Creştem ( "ne bronzăm") sub steluţe, vegheaţi de îngeraşi

La năniţă după păpiţă

" hainele bucuriei "

de la nou născuţi până la cei care îşi numără zilele pe degete

P.S.: ooo, era să uit : era plin de Tanti Roz pe acolo, hihi :D

P.S.*: acum două duminici am aflat că "Paraclis" înseamnă Mângâiere ... atunci am zâmbit ... acum am simţit!

Bunicile

" Nu dispera când greul  te apasă

Nici când viaţa ta e numai chin

După dureri viata-i mai frumoasă

Cum după ploaie ceru-i mai senin. "

Tu mă cunoşti şi nu ţi-a fost niciodată greu să ştii când sunt bine şi când nu. Mi-ai repatat aceste versuri mereu când mă vedeai întristată. Urcai cu greu scările până în camera mea ca să mă îmbuni, ca să vezi cum mai sunt prin suflet. Din una în alta aduceam aminte şi de Bogdan, "drăguţu"! Atunci îţi curgeau şi lacrimile pe obrji, iar eu plângem în rând cu tine pentru că vedeam cât ţi la noi, nepoţii tăi.

Acum am învăţat şi eu cuvintele acestea şi îmi aduc aminte cu ele de vocea tuşicii (a.p. M. Triştiu) când ne mai prindea şi ne povestea mereu încercările din viaţa ei. Ne recita câteva poezii şi îi porneau apoi lacrimile... Mie îmi repeta, în special, un lucru: pentru că am iubit-o atât de mult pe Buna Mică şi crescând am început să semăn cu ea, tuşica îmi spunea de prietenia lor că era una mai presus de alte lagături, că se ajutau şi se iubeau. "Când râdeam, râdeam amândouă şi când plângeam, plângeam tot amândouă; plângeam de ni se întâlneau lacrimile în bărbie şi rădeam şi ne bucuram una de alta până când ea s-o dus ... ".

p.s.: cum tremură bunele?